COINCIDÉNT adj. v. concordant. ; COINCIDÉNŢĂ s. 1. v. concordanţă. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.) ; Coincident ≠ incoincident, ...
COINCIDÉNȚĂ, coincidențe, s. f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncidence.
COINCIDENȚĂ ( pl. -țe). sf. 1 Starea a două lucruri, a două fapte care coincid ¶ 2 Întîmplare, brodire în același timp ¶ 3 Suprapunere exactă a două ...
Ignorant, incult, neînvăţat. „Unii înţeleg prin noroc simpla coincidenţă de împrejurări favorabile. Evident că, în acest sens, toţi oamenii, fie instruiţi, fie ...