DARNIC, -Ă, darnici, -e, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, larg, mărinimos. O, pașă, cît de darnic ești!
Rezumat generat de AI
Momentan, nu se poate crea o prezentare generală bazată pe AI. Încearcă din nou mai târziu.
Dărnicie (substantiv feminin) înseamnă însușirea de a fi darnic, adică generozitate, mărinimie. Figurat, se referă la abundență, belșug, rodnicie (ex: dărnicia solului). Sinonime sunt generozitate, mărinimie, larghețe, liberalitate, munificență, iar ca figură de stil, belșug, rodnicie.
Afișează mai mult
Afișează mai puțin
Răspunsurile de la AI pot include greșeli.Află mai multe
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea, faptul de a fi darnic; generozitate; mărinimie. [Zgîrcitul] azvîrli o pungă cu bani. Cerșetorul rămase mirat d-așa ...
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + ...