POVAȚĂ, povețe, s. f. Sfat, îndrumare. Spune-mi mie ce te doare Și de ce ești trist la față? Poate eu voi fi în stare Să-ți ajut cu vreo povață.

povață (povețe), s. f. – 1. ( Înv. ) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. ( Înv. ) Acțiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl. , cf. pol.

POVÁȚĂ, povețe, s. f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj., adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid.

POVAȚĂ, povețe, s. f. ( Pop. ) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj. și adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid.

POVAȚĂ, povețe, s. f. ( Pop. ) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj. și adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid.

POVAȚĂ, povețe, s. f. Sfat, îndrumare. Spune-mi mie ce te doare Și de ce ești trist la față? Poate eu voi fi în stare Să-ți ajut cu vreo povață.

POVÁȚĂ, povețe, s. f. ( Pop. ) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj. și adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid.

POVÁŢĂ, poveţe, s.f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povăţuire, povăţuială. ♢ Loc. adj., adv. De povaţă = ca îndrumător, ca ghid.

povață f. 1. conducere: sub povața celui mai vestit din voevozii lor BĂLC.; 2. consiliu: a da povețe. [Tras din slav. POVESTI, a conduce].

Sinonime: POVÁŢĂ s. 1. v. sfat. 2. v. recomandare. (Dicţionar de sinonime) POVÁŢĂ s. v. călăuză, comandă, conducere, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, ...