TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. ( Bis. ) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși.

Cuvântul tamaiet nu este în dicționar. Iată câteva sugestii: · tămâier (bis.) · tămâier (bot.) · tămâie · tămâiat · tăniet.

tămâietoare, tămâietorisubstantiv feminin. 1. Cădelniță, tămâierniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC. sinonime: cădelniță tămâierniță. format_quote [Preotul] luînd ...

TĂMÂIE s. f. Substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța livanului, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau ...

A copleși cu laude excesive, a linguși. 3. Refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie. sursa: DEX '98 1998 ...

tămâietor, ~oare [ At: AR (1829), 15/20 / V: ( îrg ) ~itoare sf / Pl : ~i, ~oare / E: tămâia + -tor] 1-2 smf , a (Persoană) care tămâiază (1).

TĂMÎIAT, -Ă, tămîiați, -te, adj. 1. Parfumat, îmbălsămat, înmiresmat. (Cu pronunțare regională) Flori albastre tremur ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. ... I ...

TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. ( Bis. ) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși.

TĂMÂIÁT, -Ă, tămâiați, -te, adj. 1. Îmbălsămat, înmiresmat. 2. Fig. Beat, amețit de băutură, cherchelit. – V. tămâia.

24 nov. 2019 · este un adjectiv ce s-a obtinut prin alaturare cu sufixioid. Inseamna plin de fum (de tamaie). Publicitate. Publicitate ...