UZURPA (-urp) vb. tr. 1 A lua, a răpi, a apuca cu sila sau prin viclenie un avut, o putere, un drept, un titlu, o demnitate care aparține altuia: dar nu s'a ...

Uzurpator (din latină usurpator prin franceză usurpateur) este o persoană care uzurpă, adică acaparează sau își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, ...

(1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea ...

(1)Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea ...

UZURPÁRE s. (înv.) răpștire, uzurpațiune. (\~ dreptului cuiva.) Sursa : sinonime. uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpării; pl. uzurpări.

UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♢ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept.

uzurpare. f. Singular, Plural. Nominativ-Acuzativ, uzurpare, uzurpări. Articulat, uzurparea, uzurpările. Genitiv-Dativ, uzurpării, uzurpărilor. Vocativ ...

(1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea ...

Traducere "uzurpare" în engleză · usurping · appropriation · usurp · misused · hijacking.