Rezumat generat de AI
Momentan, nu se poate crea o prezentare generală bazată pe AI. Încearcă din nou mai târziu.
"Vacantat" nu este un cuvânt standard în limba română, ci mai degrabă o formă verbală greșită sau informală derivată din "vacant" (liber, neocupat, referitor la posturi sau funcții), de la verbul "vacanta"nu este un cuvânt standard în limba română, ci mai degrabă o formă verbală greșită sau informală derivată din "vacant" (liber, neocupat, referitor la posturi sau funcții), de la verbul "vacanta" (a face un post vacant, a se elibera un post). Cel mai probabil, se referă la un post, funcție sau un loc de muncă neocupat (vacant) sau la acțiunea de a face vacant ceva (vacantare).
Răspunsurile de la AI pot include greșeli. Află mai multe
vacant, -ă adj. 1 (despre posturi, funcții, demnități etc.) Care nu are titular, care nu este ocupat de nimeni; liber. Locul de vicepreședinte este încă ...
vacant · vb. I. tr. A face ca un post, o funcție etc. să fie vacante. · prez.ind. -ez. /vacant + -a. ; +vacant · s. · f. , g.-d. · art. vacantării; pl. vacantări ; + ...
VACANȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă. ♢ Concediu de odihnă (acordat unui salariat). 2.
VACANT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. ( Jur. ; despre succesiuni) Care este ...
VACANT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans].
VACANT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre un post, o funcție etc.) Care este fără titular, care nu este ocupat de nimeni; neocupat, liber. Locul de ...
Definiția cu ID-ul 496377: Explicative DEX. VACANT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcție) neocupat ...
II, 202/30 / Pl : ~nți, ~e / E: fr vacant, fr vacans, ~ntis] 1 ( D. ... posturi2, funcții, demnități etc. ) Care nu are titular Si: liber. 2 ( Îvr ; d. ... preoți) ...
1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. ; vacant, lat. vacans, -ntis.
infinitiv, infinitiv lung, participiu, gerunziu, imperativ pers. a II-a. (a). vacanta. vacantare. vacantat; vacantatu‑. vacantând; vacantându‑.