dusman. Tc. ( per. ) düșmen (Roesler 591; Miklosich, Türk. Elem., I ... limba turcă düșman DEX '09 DEX '98. info Lista completă de definiții se află ...
Momentan, nu se poate crea o prezentare generală bazată pe AI. Încearcă din nou mai târziu.
Dușman (s. m. și f., adj.) înseamnă o persoană ostilă, răuvoitoare, care urăște pe cineva sau ceva, un vrăjmaș, un inamic; un sens mai vechi este și dușmancă, substantiv feminin pentru o dușmancă, iar sensul de „inimic” este un arhaism, dar sinonimele includ „inamic” sau „dușmănos”.
Definiție principală: Cineva cu atitudine ostilă, care urăște.
Sens secundar: Inamic (în război).
Sinonime: Inamic, vrăjmaș, dușmănos (adj.).
Exemplu: „Ieși, ieși afară, dușmanco!” (Camil Petrescu, T. III 188).
DUȘMÁN, -Ă, dușmani, -e, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva ...
Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și al libertăților omului. [ Pr. : -ti-u-] – Anti- + umanitar. sursa: DEX '98 (1998) ...
DUȘMAN, -Ă, dușmani, -e, s. m. și f. , adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe ...
DUȘMÁN, -Ă, dușmani, -e, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva ...
8 ian. 2015 · În realitate, forma corectă și acceptată în literatura și comunicarea standard este dușman. Acest termen provine din limbile slave și a fost ...
