Momentan, nu se poate crea o prezentare generală bazată pe AI. Încearcă din nou mai târziu.
Răzeși (plural, singular: răzeș) se referă la țăranul moldovean liber din Evul Mediu, membru al unei obști, stăpân în devălmășie (în comun) pe pământul moștenit de la un strămoș, lucrând independent lotul atribuit; în sens general, moșnean sau țăran liberse referă la țăranul moldovean liber din Evul Mediu, membru al unei obști, stăpân în devălmășie (în comun) pe pământul moștenit de la un strămoș, lucrând independent lotul atribuit; în sens general, moșnean sau țăran liber posesor de pământ, copărtaș la moșie, cuvântul provenind cel mai probabil din maghiarulrészes (părtaș).
Definiție: Țăran liber, stăpân în devălmășie (în comun) al pământului moștenit, lucrând independent lotul personal, fără a fi iobag.
Context: Termen specific istoriei Moldovei medievale, desemnând o formă de proprietate comunală și o categorie socială de țărani liberi.
Etimologie: Provine din maghiară, részes, însemnând "părtaș".
Sinonime: Moșnean, moștenitor, copărtaș de moșie.
Adjectiv: De la "răzeș" se formează și adjectivul răzeșesc, care înseamnă "ce aparține răzeșilor" sau "specific răzeșilor" (ex: "răzășească dîrjenie").
RĂZEȘ, răzeși, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Țăran liber, stăpân în devălmășie al pământului moștenit de la un străbun comun; moșnean; p. gener. țăran ...
RĂZEȘ, răzeși, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Țăran liber, stăpân în devălmășie al pământului moștenit de la un străbun comun; moșnean; p. gener. țăran liber ...
RĂZÉȘ, răzeși, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra ...
RĂZEȘIE, răzeșii, s. f. (Și în forma răzășie) 1. Proprietate a unui răzeș. Se zbuciumă douăzeci de ani... ca să-și scape răzeșia. VLAHUȚĂ, O. AL. II 13.
RĂZEȘ, răzeși, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra ...
24 oct. 2010 · În Moldova li s-a zis răzeşi. Nu s-a lămurit până azi, cu certitudine, etimologia termenului. La început s-a crezut că vine de la cuvântul ...
