ÎMPĂRȚÍ vb. ; 1. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) ; 2. v.

ÎMPĂRTĂȘI, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. ( Bis. ) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz.

împărți, împartverb · 1. tranzitiv reflexiv A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. · 2. tranzitiv A da mai multor ...

împárt și împărțésc, a -í v. tr. (în și parte). Despart, divid: a împărți o pîne în treĭ, un număr în părțĭ egale. Distribuĭ: a împărți pîne săracilor. A avea ...

împărțì v. a face părți: 1. Aritm. a divide; 2. a distribui: a împărți premii; 3. a separa un ce comun: ce avem de împărțit cu el? [Lat. IMPARTIRE].

ÎMPĂRȚIRE, împărțiri, s. f. Acțiunea de a împărți și rezultatul ei. 1. Divizare, separare în părți. ♢ ( Aritm. ) Operație prin care se determină de cîte ori ...