CRÎNG ( pl. -guri) sn. 1 Pădurice de copaci tineri: încunjurat de un ~ de arbori verzi și stufoși, se ridica un mîndru palat (EMIN.) ...
CRÎNG, crînguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. Intr-un crîng ce-l vezi, ca-n vis, Stins mijind spre zări de lume, E o zină fără nume Cu ...
CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ... Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului ...
CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ♢ Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș. 2. (Rar; în sintagma) Crângul ...
CRÎNG (< sl. ) s. n. 1. Pădure a cărei regenerare se face pe cale vegetativă (din lăstari), conducerea arboretului realizîndu-se într-o perioadă scurtă de timp ...
CRÎNG s. ... 1. ( BOT. ) desiș, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, ( pop. ) bunget, desime, ( reg. ) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ...
crâng, crânguri, s.n. (înv.) 1. centru (al unui loc). 2. (la pl.) ciclu, crug. 3. (rar) boltă, firmament. 4. (reg.) situație, treabă, afacere. 5. arătătorul ...
crâng n. 1. Mold. prisnelul morii prin care trec măselile roții; 2. Buc. crug: crângul cerului. [Slav. KRÕGŬ, cerc (v. crug)].
CRÂNG, crânguri, s.n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ** Loc acoperit cu arbuşti sau cu tufe; tufăriș, desiș. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului ...