Rezumat generat de AI
Momentan, nu se poate crea o prezentare generală bazată pe AI. Încearcă din nou mai târziu.
Feșnic (sau sfeșnic) înseamnă o unealtă, de obicei de metal (bronz, alamă), care fixează o lumânare vertical, pentru a sta stabil și a arde, fiind un obiect de cult sau decorativ (ca poponeț, policandru), provenind etimologic din slavă, legat de cuvântul "lumină".
  • Definiție: Suport pentru lumânări, obiect care ține lumânarea dreaptă.
  • Etimologie: Din slavă veche (svĭeštinikŭ), legat de sviet (lumină).
  • Sinonime: Sfeșnic, poponeț, policandru.
  • Formă: Poate fi un suport simplu (feșnic) sau unul mai elaborat (sfeșnic).
Răspunsurile de la AI pot include greșeli. Află mai multe
SFEȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport (cu un braț sau cu mai multe) pentru lumînări. V. candelabru. Zece sfeșnice de cîte cinci lumînări fiecare se înșirau pe ...
Definiția cu ID-ul 40365: Explicative DEX. FEȘNIC s. n. v. sfeșnic. sursa: DEX '98 (1998); adăugată de LauraGellner; acțiuni. link permalink.
Explicative DEX. sféșnic și féșnic n, pl. e (din maĭ vechiu sveștnic, vsl. svĭeštinikŭ, rus. svĭeštnik, id., d. svĭet, lumină, auroră, lume. V. sfetesc ...
SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport (cu un braț sau cu mai multe) pentru lumînări. V. candelabru. Zece sfeșnice de cîte cinci lumînări fiecare se înșirau pe ...
SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. sveštinikŭ.
SFETNIC, sfetnici, s. m. (Învechit și arhaizant) Dregător sau boier cu care se sfătuia un domn sau un conducător; (astăzi) cel care sfătuiește, ...
sinteza definițiilor (1); definiții (4); declinări; info. 4 definiții pentru feșnicar. Explicative DEX. FEȘNICAR, feșnicare, s. n. (Rar) Sfeșnic.
Sfetnic = (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier.
Sfetnic = înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul ţării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier (variantă: svetnic); Sfeşnic =
VEȘNIC, -Ă, veșnici, -ce, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♢ (Prin exagerare) Care are durată ...