Momentan, nu se poate crea o prezentare generală bazată pe AI. Încearcă din nou mai târziu.
Conform DEX, preot (substantiv) se referă la o persoană care, prin hirotonire, are funcția de a sluji în cultul religios (în special în biserica creștină), a oficia slujbe, a administra sfintele taine și a îndruma spiritual credincioșii; ca verb (preoțesc), înseamnă "a se face preot" sau "a păstori" (învechit).
Afișează mai mult
Afișează mai puțin
Răspunsurile de la AI pot include greșeli.Află mai multe
1.1. figurat Persoană care slujește un ideal, o învățătură. DEX '09 DLRLC. sinonime: apostol · 1.2. Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei ...
PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♢ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; ...
PREOȚI, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. ( Înv. ) A exercita funcția de preot; a păstori. [ ...
PĂSTOR, păstori, s. m. Om care păzește oile sau vitele la păscut (fiind uneori și proprietarul lor); cioban, păcurar. Jder văzu un singur păstor într-un ...
