Momentan, nu se poate crea o prezentare generală bazată pe AI. Încearcă din nou mai târziu.
Trufie (s.f.) înseamnă o atitudine de aroganță, mândrie exagerată, semeție, îngâmfare și superioritate, o trăsătură de caracter ce denotă lipsă de modestie, adesea manifestată "cu trufie", adică în mod ostentativ, pe un ton superior. Sinonime sunt aroganță, fală, fudulie, infatuare, îngâmfare.
Definiție principală: Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și încăpățânare; semeție, îngâmfare, aroganță.
Explicative DEX · TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. Loc. adv.
TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ... Loc. adv. Cu trufie = în ...
TRUFÍE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ◊ Loc. adv. · TRUFÍE s. 1.
TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine arogantă, plină de mîndrie și de înfumurare; semeție, fală, înfumurare, aroganță. Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, ...
trufíe f. și (vechĭ) trúfă f., pl. e (vgr. tryphé, desfătare, molicĭune). Mîndrie deșeartă: un om, un răspuns plin de trufie. – Vechĭ și trufășie și -așíe (Tkt.) ...
